Trecutul în armonii actuale: Rezidența Transilvanica 2.0 aduce arta și patrimoniul împreună

Paul Scully: A fost foarte interesant să vizitez o țară în care nu am mai fost niciodată, mi-a plăcut foarte mult să îmi petrec timpul în Mediaș și să învăț despre biserica Sf. Margareta. În cadrul rezidenței, am călătorit în diferite locuri din Transilvania (Sibiu, Biertan, Mediaș, Copșa Mare, Daneș, Richiș), așa că, pot spune că m-am familiarizat destul de bine cu această zonă a României. Am vizitat multe biserici fortificate și am avut mult timp să reflectez asupra compoziției mele dedicate Bisericii Sfânta Margareta. 

Alexandru Anastasiu: Ca de obicei Rezidența Transilvanica a fost o experiență inedită! Pentru mine a fost diferită pentru că am schimbat postura de instrumentist cu cea de compozitor. Cunoșteam Transilvania de la Festivalul ICon Arts și numeroasele recitaluri și concerte susținute aici în multe localități, însă Axente Sever a fost o noutate pentru mine.  

Thomas Vieira: Experiența mea a fost grozavă. Am putut să cunosc mulți oameni interesanți, să aud multe povești fascinante, să vizitez multe biserici fortificat. Ca de obicei, relația cu ceilalți compozitori și muzicieni a fost uimitoare, mâncarea și cazarea au fost grozave, iar Sebastian și Diana au fost gazde foarte amabile.

Paul Scully: Compoziția mea se numește „Patru clopote în trei grupuri: Biserica Sfânta Margareta, Mediaș”. Este o transcriere a unei înregistrări pe care am făcut-o a clopotelor Bisericii Sfânta Margareta, la ora 15:00, într-o zi de vineri. Există patru clopote care sună ca acord, ce poate fi interpretat ca un Si major sau ca un Do major dezacordat. Compoziția este împărțită în trei secțiuni scurte, fiecare cu o interpretare diferită a sunetelor clopotelor. Poate fi o provocare să compui o piesă scurtă inspirată de un loc atât de divers, așa că am ales să folosesc cel mai simplu și longeviv obiect din biserică, și am capturat un moment care este atât actual, cât și istoric: clopotele bisericii.  

Alexandru Anastasiu: În momentul în care ți se dă o „temă”, o compoziție cu o temă dată, sursa de inspirație este chiar tema respectivă, în cazul de față biserica din Axente Sever. Uneori poate deveni un ajutor, un ghidaj, alteori simți că limitarea te îngrădește, e o linie fină între opțiune și obligație, iar asta influențează major actul creației, însă mă declar fericit că biserica a fost ofertantă din punct de vedere al potențialului creator.  

Thomas Vieira: M-au inspirat oamenii din Biertan pe care i-am întâlnit în timpul vizitei mele — primitori, curioși, cunoscători. Am găsit inspirație în divinitate, peisaj, arhitectură. Și, cu siguranță, din poveștile pe care le-am auzit. De exemplu, povestea celebrului lacăt din 1515 care a protejat obiectele de valoare ale orașului și nu a fost niciodată spart, însă a fost furat la târgul mondial de la Paris, dar mai târziu recuperat. Sau poveștile despre luptele și bătăliile purtate în interiorul bisericii pentru apărarea comunității din Biertan, a unei credințe, de la catolicism la luteranism, a unei comunități în schimbare de germani sași.

Paul Scully: Cele trei secțiuni ale piesei ar putea reflecta varietatea largă de influențe care au modelat orașul Mediaș și Biserica Sfânta Margareta (saxonă, transilvăneană și maghiară, română, catolică, romano-catolică, luterană). Compoziția reprezintă o simulare simplă și sobră a sunetului clopotelor bisericești, în care interpreții trebuie să cânte într-un mod mecanic și unitar pentru a reda sunetul caracteristic al clopotelor. Prin abordarea subtilă a ritmului din partea ansamblului de percuție și a violoncelistului, se creează, de asemenea, impresia mecanismului de funcționare al clopotelor. Cu toate acestea, actul de a imita sunetul produs de aceste clopote create de om (care tradițional serveau unui scop comun, cum ar fi să cheme credincioșii la biserică pentru o slujbă) poate oferi o nouă perspectivă asupra vieții, deoarece acesta se imită pe sine. Merită menționat că această piesă va avea premiera în interiorul unei biserici din Transilvania. Aceasta renunță la ideea tradițională a unui instrument solo și a unui ansamblu și solicită un solo extrem de simplificat, care este apoi repetat în unison la o înălțime ușor diferită. Clopotele bisericii sunt repetitive, dar în același timp imprevizibile, așa cum este reflectat în micile variații din această piesă. Pentru mine, Transilvania a fost în același timp un loc familiar, dar și complet imprevizibil, și a fost fascinant să experimentez istoria sa. 

Alexandru Anastasiu: Recunosc că prima mea impresie nu a fost prea grozavă întrucât biserica nu părea prea primitoare, ba chiar erau și unele inscripții la intrare unde scria că vizitarea se face pe proprie răspundere și faptul că nu e foarte sigur să fie vizitată. Începutul piesei mele descrie exact această stare, apoi încerc să intru în starea pe care ți-o dă un cor în momentul în care pășești într-o biserică. Avem apoi un moment în care revin în planul teluric și apoi o dezvoltare prin care am încercat să transmit lupta interioară dintre sacru și profan. În final, ajungem în starea de rugăciune pe care o transmite o slujbă din interiorul mănăstirii. 

Thomas Vieira: Piesa mea spune o poveste a tradiției, a schimbării. Îmbinarea influențelor, austeritatea secolului al XX-lea cu misterul neo-gregorian. Un timp și un loc al bisericilor fortificate și al tulburărilor religioase, al măiestriei și al valorilor comunitare.