Un artist despre a cărui valoare ar fi multe de spus, soprana Eleonora Enăchescu a fost pentru mulţi un om legat de iubirea pentru arta cântului.
Cariera desfăşurată în principal pe scena Operei bucureştene i-a adus multe şi consistente satisfacţii în marile roluri ale sopranei de coloratură, alături de interpretările pe podiumul de concert, prezenţele radiofonice şi discografice.
În ultimele decenii, viaţa i-a oferit mulţumirea de a descoperi pasiunea pentru didactică, dorinţa de a forma şi de a educa generaţii de tineri artişti, glasuri cu promisiuni confirmate în concursuri sau debuturi pe scene naţionale şi internaţionale.
Profesoratul a fost mai mult decât un timp dăruit muncii pentru împlinirea idealului performanţelor. Cu atestarea titlului de Doctor în muzică, cu munca fără odihnă de manager al Departamentului de Canto şi Artele spectacolului muzical din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Eleonora Enăchescu a adus o contribuţie preţioasă pentru arta cântului profesionist şi prestigiul învăţământului muzical de nivel universitar.
Ar trebui spuse multe, referitor la tinerii artişti ce-i poartă recunoştinţa pentru cariera lor, pentru promovarea succeselor generaţie de generaţie.
Nu ne împacă această despărţire, nu putem accepta o asemenea absenţă, fără a lăsa lacrima să ne umbrească sufletul. Arta lirică este mai săracă, aşa cum suntem şi noi, cei care speram în binele salvator al generoasei, pasionatei, curajoasei artiste, Eleonora Enăchescu.
Un regret amar însoţeşte neiertătoarea pierdere pe care o suferim, profesori, colegi, discipoli, prieteni, admiratori.
În Cartea de onoare a şcolii universitare de muzică numele Eleonorei Enăchescu străluceşte cu caratele marilor slujitori ai luminii perpetue.